„Fetița tatii, nu puteam să mor
fără să mergem, amândoi, la Alba,
să-ți spun ce-nseamnă DOR și TRICOLOR
și tu să-ți porți, prin scrum de clopot, talpa.
Ți se cuvine dreptul absolut
de-a ști ce ești și cine te precede,
să simți că nu zadarnic te-ai născut
și viața nu-i doar ură și monede.
Tu trebuie să-nveți, copilul meu,
că Alba Iulia în veci rămâne
orașul hărăzit de Dumnezeu
pentru Unirea Țărilor Române.
Tu, care nu știi bine ce-i un an,
m-ai întrebat, și îți ardea obrazul,
de nu cumva am fost contemporan,
în tinerețe, cu Mihai Viteazul.
Va trebui să afli, chiar acum,
că Alba Iulia ne este rostul
care ne cheamă de pe orice drum,
contemporani cu tot trecutul nostru.
Că doar așa putem înfăptui
din nou, aici, Unirea noastră Mare,
contemporani cu cei ce-n sfântă zi
au scos din moarte vechile hotare.
Oricâte continente pe șosea
ne vor bloca, în ele, spre-a ne pierde,
tu trebuie să știi, fetița mea,
că mai există Țara Foaie Verde.
ȘI mai există Neamul Făt Frumos
și Zmeul n-are cum să-i taie capul,
iar noi, spre ALBA IULIA, pe jos
plecăm, să ne învingem handicapul.
Copilul meu, tu trebuia să știi
că tatăl tău a fost acela care,
în vremuri de uitări și vitregii,
scria „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!”
Și, în realitate, pe pământ,
printre erori, regrete și dezastre,
eu, totuși, n-am avut nimic mai sfânt
ca Sărbătoarea Regăsirii Noastre.
Ana-Maria, uită-te in jur,
bat clopotele, ca la ÎNVIERE,
tu porți în tine sufletul meu pur
căruia-i las poruncă să mai spere.
Cândva, când nu veniseși printre noi
și voie nu aveam să merg la ALBA,
am zis că vreau sa fiu în drum noroi
și să m-aducă, toți, aici, cu talpa.
Declar, cinstit, în fața tuturor,
când nicio slăbiciune nu mă-mbie,
că-i prea târziu acum să vreau să mor,
mai am de achitat o datorie.
Și nu știu în ce zi și în ce an
voi accepta, cu inimă ușoară,
să plec, spre-a deveni contemporan
cu marii morți care-au făcut o țară.
Aici s-a petrecut suprema zi
pe care a trăit-o România,
bat clopote, de parcă ar trăsni,
Unirea Mare, care-a fost, VA FI,
Închină-i-te ei, Ana Maria.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu