Banul cu bortă sau paraua chioară

Ambele expresii se referă la monede vechi, gaurite ,cu valoare foarte mică, care se înşirau pe aţă ca să nu fie pierdute .

„Nu face nici un ban cu bortă!” „Nu face nici cât o para chioară!”

Nu e greu de înţeles de ce oamenii le-au preferat pentru a sugera lipsa de valoare, de importanţă a cuiva.

Da`de ce această abordare? Ce legătură are banul, cu sau fără bortă, cu SCMD si cu vechea noastră preocupare (poate nu-i veşnică, doamne fereşte!) pentru revenirea pensiilor diminuate abuziv la cuantumul din decembrie 2010?

Păi are ! Maniera de abordare a fost sugerată de comportamentul moral al primului “nostru” ministru şi al USL-ului laolaltă.

Comportament moral înseamnă, printre multe altele, şi să tratezi oamenii în mod egal, cu dreptate şi cu respect. Şi cu recunoştinţă pentru munca celor care te-au înălţat.  

Recunoştinţa (floare rară!) este dispoziţia permanentă de a mulţumi oricui şi pentru cel mai mic ajutor.

În comportamentul moral al premierului nostru şi al USL-ului laolaltă, nu regăsim (am căutat prea târziu, din păcate!) nici una dintre virtuţile anterior citate.

Regăsim în schimb la toţi, fără excepţie, doar nerecunoştinţă bazată pe nepăsare şi mândrie.

Pentru că recunoştinţa, ca atitudine, nu poate fi acceptată de către premierul nostru şi tot USL-ul laolaltă, atât timp cât nu au avut şi nu au nici o preţuire pentru pensionarii militari, cei cărora s-ar fi cuvenit să le fie recunoscători.Şi de care nu mai au de ce să le mai fie frică.

Deoarece comportamentul moral al (foştilor?) noştri aliaţi este clar motivat doar de frică. De frica consecinţelor.

Şi pentru că noi pensionarii militari, dezbinaţi, unul mai breaz decât altul, „nu mai facem nici un ban cu bortă!” ba chiar „nu mai facem nici cât o para chioară!” premierul şi USL-ului nu mai au nevoie de asa aliati si nici nu au de ce să le mai fie teamă. De parca le-ar fi fost vreodata !

“Pensionarilor trebuie să li se ceară scuze, să li se repare prejudiciul cauzat prin incompetenţă şi ticăloşie", declara omul nostru în martie 2012, dând asigurări că, dacă USL va ajunge la guvernare... va face... va drege...

Ajuns la guvernare ,deschide alte orizonturi de aşteptare:

- După alegerile din toamnă;

- După vizita FMI:

- După calcularea necesarului de fonduri de către M.Ap. N şi M.A.I.;

- După aprobarea bugetului pe 2013:

- După ce discutăm o soluţie care să nu îi afecteze pe ei 90%.

Aşa că, nu ne-a mai rămas altceva de făcut, decât să ne uităm mult timp şi lung în pungă şi să ne amintim „cu drag” de vremurile

CÂND EI NU AVEAU ÎNCĂ 67%:

Spunea Ponta cel milostiv “Un mesaj special vreau să-l transmit către acei militari, e vorba de un număr de aproximativ 7.000, din Ministerul Apărării şi încă câteva mii din Ministerul de Interne care au avut de pierdut la momentul recalculării pensiilor. În bugetul pe 2013 şi în mod eşalonat trebuie să îndreptăm şi acest lucru. Cu atât mai mult şi pentru cei 10%-12% avem obligaţia şi în bugetul pe 2013 avem intenţia clară de a-i aduce şi pe ei la nivelul la care ceilalţi colegi în mod meritat au ajuns”.

Declara angajant colegul nostru pensionar militar Corneliu Dobritoiu "Procesul e în doi paşi. Într-o primă urgenţă s-a oprit măsura abuziva prin care urma să le băgăm oamenilor mana în buzunar, să li se oprească sumele primite anul trecut şi în a doua etapă vom aduce pensiile diminuate la nivelul avut în plata în decembrie 2010",

Afirmă cu convingere bunicuţa Câmpeanu: “a fost cea mai mare eroare şi această eroare a fost legată de introducerea sistemului militar de pensii în cel public şi de modul în care s-a făcut acest lucru, cu schimbarea modului de calcul pe parcurs. Această măsură a creat.. nemulţumiri cadrelor militare".

Va incheia domnul Eminescu în numele nostru: „Când vedem că toţi aceia care vorbe mari arunca/Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă, /Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, /Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-asa? /Prea v-aţi arătat aramă, sfâşiind această ţară, /Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocara, /Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, /Ca să nu s-arate-odata ce sunteţi – nişte mişei! “.

Dan Moraru