joi, 23 iunie 2011

Viaţa între mândrie şi ruşine

Mândru că sunt român!?

Declaraţiile celor trimişi să ne reprezinte şi evenimentele politice din ultimele zile pun la indoiala aceasta mândrie. Mă simt jenat că demnităţi înalte în stat nu au înţelepciunea să tacă, terfelind istoria şi valorile înaintaşilor noştri. Parcă e un făcut! Nu doar alţii ne împroască cu noroi. O facem noi, cu mare succes. Pe lângă nesimţire (n-ar fi prima dată...) se dovedeşte şi o lipsa crasă de cultură.
Pentru un înalt demnitar nu este permisă nici incultura (plătim o armată de consilieri), nici rătăcirea de moment (locul demenţilor e la ospiciu).
Îmi vin în minte cuvintele profesorului Cucoş de la Universitatea A. I. Cuza din Iaşi: "sunt prost eu, dar să-mi vezi neamurile!" (citat aproximativ).
Se spune că romanul nu mai reacţionează în contextul socio-economic actual, aşa cum fac popoarele lumii. Probabil că ne-am resemnat. Nimic nu mai poate schimba starea de fapt până la urmatoarele alegeri, pe care nu trebuie să le ignorăm.
Neimplicarea in politică duce la a fi conduşi de oameni inferiori nouă!

Respectul faţă de ceilalţi se învaţă în cei 7 ani de acasă. Şcoala, pe vremea mea, nu scotea tâmpiţi, dar probabil mai scăpa câte unul.

De ce ignorează Casa Regală a României această ofensă?
Mârlănia este atât de mare încât nu merită decât atât.

Nu sunt regalist, dar mi-e ruşine! Şi când îmi este ruşine la mine acasă înseamnă că toate drepturile mele de cetăţean sunt încălcate. Ce-i aia... "Constituţie", domnule garant?



Editare 29.06.2011

Am citit un comentariu interesant pe blogul Romania. Altfel semnat de romanul:

Eu nu vreau sa-mi cer scuze. Iti ceri scuze atunci cand greseste copilul tau, cu carente de educatie datorate tie, iti ceri scuze cand gresesti fata de altcineva, fiind un om educat, dar nu-ti poti cere scuze cand un descreierat, o paiata care bate copii si se-njura cu ospatarii, nasul bastarzilor si al curvelor blonde ajunse conducatoare de tara, un potator cronic care se uita cu un ochi spre rasarit si unul la marele licurici salivand languros atunci cand “pasarica” il striga pe cocos, nu, nu poti sa-ti ceri scuze in numele lui. Am ajuns sa ne fie frica sa criticam, sa spunem adevarul. Ni se cioparteste tara si noi asteptam cu mare interes “wikendu” sa mai facem un gratarel si sa bagam o berica la burtihan, ni se taie salarii si pensii pe nedrept si mai spargem o samanta intre maselele macinate de o istorie crunta a abordarii becaliene, ne pleaca doctorii si tragem o injuratura printre dinti, mai da-i draculi de spagari, noi muncim nu gandim, se fura alegeri si noi, marii eroi asteptam vara sa mai babardim o bucata agatata prin mallurile patriei. Maiestate, nu sunt un fan al d-voastra, dar v-am admirat intotdeauna stiinta de a tacea atunci cand prostii vorbesc. Chiar daca eu consider ca ati facut o greseala vis-a-vis de Maresalul Antonescu, arestandu-l (asta e parerea mea sincera), in niciun caz nu puteti fi numit sluga rusilor. Ar trebui sa luati pozitie, demn, vertical si fara sa va adresati animalului sa spuneti clar si raspicat ce s-a intamplat in decembrie 1947. Acum aveti ocazia sa lamuriti istoria cum numai d-voastra o puteti face. Nu lasati impresia ca ascundeti ceva si iesiti in fata spunand adevarul. Traiasca Romania!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu