joi, 6 decembrie 2012

IERTATI-MA CA TRAIESC, DAR NU E VINA MEA !

Gandurile unui  “Militar Veteran” pensionar in prag de an nou
“În numai doi ani ne-a fost distrus spiritul de grup. Ne-au fost, de facto, luate gradele. Şi am fost deposedaţi de drepturile militare şi civile.Ca niște criminali…
Apoi , în mod brutal, am fost separaţi de instituţia căreia îi aparţineam de drept.
Prin maşinaţiuni politice am fost dezbinaţi, opuși unii altora, şi astfel a dispărut respectul pe care, din totdeauna, ierarhic, ni-l acordam reciproc. Cu orice prilej, la bine sau la rău…
- Un prim -ministru bezmetic şi un preşedinte blestemat au găsit de cuviinţă să distrugă tradiţia de aproape două sute de ani prin care fiecare militar aparţinea armatei sale, din clipa depunerii jurământului de onoare şi până în clipa de pe urmă. Iar atunci, când se despărţea pentru veşnicie de viaţă şi de armată, armata îl cinstea aşa cum se cuvenea, după meritul şi contribuţia sa la edificarea acestei instituţii. Nu este vorba de mine sau de altul. Este vorba despre dărâmarea, cărămidă cu cărămidă, a unui edificiu etalon pentru oricare stat al lumii, pentru fiinţarea şi perpetuarea sa. Este vorba de imbecilitate, de iresponsabilitate. În ultimă instanţă, de trădare! Căci trădare se cheamă atunci când populaţiei aduse la înfometare i se indică drept adversar propria sa armată…
Sunt îngrozit de gândul că eu, ca “Militar Veteran” pensionar, nu mai aparţin niciunei entităţi concrete şi nici poporului meu. Militarii rezervişti au fost, în mod nemeritat, părăsiţi de instituția căreia îi dedicaseră întreaga viaţă, renegaţi, urâţi în anumite momente, de chiar ţara căreia îi închinaseră viaţa. Trăiesc momentul în care Armata m-a alungat. Văd cum cei spre care suntem acum împinşi se feresc de noi ca de ciumaţi, plasându-ne în zone în care niciodată nu ne-am aflat: în aria profitorilor. A celor care primesc drepturi fără a le merita. In tagma nesimţiţilor!
Simt ca am rămas fără de repere, fără de viitor. La voia întâmplării. Sentimentul acesta, al lipsei de apartenență, cred eu, a adus sfârşitul mai aproape la multi camarazi.”


P R E Z I N T  S C U Z E :
- PRESEDINTELUI,
– PRIM MINISTRULUI,
– PARLAMENTARILOR,
– M.Ap.N SI NU IN ULTIMUL RAND,
– JUSTITIEI
PENTRU FAPTUL CA NU AM AVUT OCAZIA DE A MURI INTR-O MISIUNE IN TEATRELE DE OPERATII MILITARE!
IERTATI-MA CA TRAIESC, DAR NU E VINA MEA!
DUMNEZEU SA VA AJUTE,SARBATORI FERICITE!

Un militar veteran,nesimtit,asistat,beneficiar

2 comentarii:

  1. Va veni soarele si pe strada noastra! Am mai trecut noi prin mizerii din astea! Noi sa fim sanatosi! Colegii de serviciu, colegii de promotie din liceul militar, scoala militara si AMG nu mi i-a luat nimeni. Iar cei care acum ne trimit in neant, peste putin timp vor dispare! Sa auzim de bine stimate coleg!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este,dar zilele si noptile,lunile si anii de suparare sunt din contul nostru.Cine ne mai poate despagubi ? Zilele trecute discutam cu un potential viitor deputat si ii sugeram o REPARATIE MORALA,o iesire publica a unui mare potentat (actual sau/si viitor) ,prin care guvernul,statul roman sa - si ceara scuze pentru ceea ce ne-a facut,chiar daca nu le apartine (direct si in intregime ) vina umilintelor noastre.Raspunsul ? "Chiar daca va refac pensiile la cuantumul din dec.2010"?

    RăspundețiȘtergere