Se sting veteranii!

Se sting veteranii!
                                  Col.(r) Gheorghe Lacausu – Veteran de razboi.

Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi, se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu-l doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!
 
Priveşte-i! Mai mişcă! Mai sunt încă vii!
Şi-aşteaptă să sune… un ultim atac,
Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi
Şi-aşteaptă semnalul. Şi rabdă. Şi tac.
 
Priveşte-i trecând, resemnaţi, spre vecie,
Păşind măiestuos, ca lumea să ştie
Că ei n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!
Au luptat, au muncit, au tăcut … şi-au murit!
 
De-au fost generali, de-au fost simpli soldaţi
Pe front nu contează ! Nu este o lege
Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat
În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege.
 
Din Est până-n Vest, întregul pământ
Cu sângele lor în război l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt
Tot drumul Golgotei a fost jalonat.
 
Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern
La matcă întorşi, au fost aşteptaţi
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.
 
De-aceea, copile, când trec veteranii
Cu feţele supte, de sfinţi bizantini,
Opreşte-te-n loc, că ei sunt titanii
Istoriei noastre! Şi … lor să te-nchini.
 
Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încă
Mai dă-le onorul! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine! Ca tu să exişti!